Ceara

cearaConservarea fagurilor de la rezerva

Fagurii de rezerva se pot tine in corpuri ME sau Dadant, asezate in stive de cate 8-10 corpuri, in aer liber, prevazute cu panza de sarma jos, la primul corp si sus, peste ultimul corp, pentru a asigura o permanenta ventilatie. Stivele vor fi asezate pe capre de lemn la inaltimea de 30-40 cm de la pamant si adapostite contra ploilor si zapezii.
Fagurii vechi, retinuti dupa recoltarea mierii, sunt expusi distrugerii gaselnitei daca nu reusim sa-i topim imediat. Daca nu reusim sa topim imediat ceara, se recomanda acoperirea fagurilor cu o folie de polietilena sau introducerea lor intr-un sac de material plastic, expunandu-se pe un strat de tabla soarelui fierbinte de vara. In decurs de 10 minute fagurii se desprind de pe sarme, ramele se curata imediat, iar fagurii se comprima cu mainile formand bile rotunde pe care, dupa comprimare, le vom pastra pana toamna tarziu, cand ne vom face timp pentru a extrage ceara.
Folosirea fumigatiilor cu sulf:
Fumigatiile cu sulf sunt cele mai indicate pentru tratarea fagurilor de la rezerva. Acestia, vor fi tratati, dupa stivuire, prin afumare cu pucioasa, fiecare stiva, fiind mai intai acoperita etans, pentru a retine astfel fumul printre rame cat mai mult posibil. Tratamentul va fi aplicat toamna (2 tratamente la interval de 10 zile) si o singura data primavara in aprilie, dupa tratament descoperind din nou sita superioara.
Folosirea naftalinei:
Naftalina trebuie sa fie folosita cu multa atentie (albinele ametite, cazute pe stratul de naftalina pus pe fundul stupilor, mor). Ea are o remanenta indelungata si emanatia sa este foarte penetranta, patrunzand si in lemn si daca in fagurii pusi la pastrare se gaseste miere, chiar capacita, aceasta capata un gust deosebit si o aciditate mult mai mare, facand-o necomestibila.

Primenirea anuala a fagurilor:
Fagurii vechi trebuie dati la topit fara mila. Motivele sunt binecunoscute (focare de infectie pentru albine, ceara mai putina etc.). Albinele secreta ceara fara voia lor, cu atat mai mult cu cat aduc mai multe provizii in cuib si sunt mai multe larve de hranit. Cand cuibul este plin, albinele nu mai produc ceara, nu mai cresc larve si drept urmare productia scade, colonia pregatindu-se de roire. Instinctul de roire poate fi mult diminuat prin claditul fagurilor artificiali.

Extragerea cerii:
-extragerea prin fierbere cu apa:
Extragerea cerii din fagurii vechi se face mult mai greu. Se recomanda ca acestia sa fie topiti cu aparatura de specialitate. In lipsa acesteia, fagurii vechi se scot din rame, se taie in bucati mici de 4-5 cm si se pun la muiat in vase cu apa de ploaie, timp de 2-3 zile. Apoi, se introduc treptat intr-un vas cu apa de ploaie fierbinte, amestecand cu o lopatica din lemn. Cand ceara s-a topit o strecuram prin intermediul unei site mai rare, dupa care o stoarcem cu ajutorul unui dispozitiv de presare. Este bine ca apa de ploaie sau zapada (cele mai recomandate) sa nu fie in contact cu obiecte feroase, pentru a nu provoca saponificarea cerii. In cazul in care ceara nu se strecoara ea ramane cu impuritati si trebuie retopita de mai multe ori pentru indepartarea acestora. Uneori, este nevoie a se retopi chiar si dupa ce am strecurat-o. Fierberea cerii fara apa duce la inchiderea ei la culoare. Vasul nu va fi lasat nesupravegheat, stiind ca la incalzire mai mare se formeaza o spuma, care, odata ajunsa la foc, arde ca benzina si poate produce accidente sau incendii. Dupa strecurare vasul se va izola bine in vederea unei decantari cat mai reusite. Ceara racita, de obicei dupa 24-48 de ore (daca izolarea a fost eficace), se scoate din vasul de intarire, se usuca si i se indeparteaza stratul spongios si impuritatile adunate la partea de jos a calupului.
Ceara rezultata prin razuire poate fi topita cu o alta sarja, sau pastrata pentru a fi predata ca bostina.

-extragerea cerii prin folosirea topitorului solar:
Topitorul solar prezinta un caz aparte fiindca, pe langa avantajele pe care le ofera, ca simplitate, eficacitate si curatenie, ingradeste mult si risipa de ceara.
Reziduurile de pe sita topitorului se curata dupa fiecare folosire, trecandu-se la bostina. In unele cazuri se indica asezarea unei panze de tifon pe sita topitorului solar. Acesta are capacitatea de a retine resturile fine ca polenul, praful etc., ajutand la cresterea calitatii cerii. Se recomanda folosirea unui topitor cat mai mare pentru a introduce fagurii cu rame cu tot. Prelucrarea fagurilor vechi, desi nu are un randament prea grozav, este totusi comoda si ofera o ceara de o calitate si culoare foarte buna.
Indepartarea reziduurilor de pe sita topitorului trebuie facuta cat timp sunt calde, luand sita cu totul si rasturnand-o in lada pentru bostina. Bostina nu este bine a se pastra de la un an la altul – din cauza acarienilor consumatori de ceara.

-extragerea la rece a cerii:
Fagurii preinmuiati sunt scosi la ger si lasati sa se scurga pe o sita sau tabla. Apa care ramane in invelisurile nimfale, marindu-si volumul, va determina desprinderea integrala a invelisurilor care de obicei adera la peretii celulelor.
Pe o razatoare mare cat o foaie de tabla (confectionata cu ajutorul unei table si a unui cui), marginita de o rama inalta de 6 cm, se freaca fagurii inghetati adusi in casa. Sub razatoare se afla o lada unde sunt colectate particulele de faguri rupti de razatoare (nu mai mari de 3-4 mm). Dupa terminarea operatiei, particulele sfaramate sunt puse intr-un vas peste care turnam 3-4 kg sare la suta de litri apa rece (de 40C), apa sarata trebuind sa acopere intreaga masa de particule. Dupa 20 de minute, invelisurile nimfale imbibate cu sare, devin mai grele si cad la fund. Particulele de ceara, fiind usoare, se ridica la suprafata si sunt adunate cu o sita.
Dupa strangere, ceara este spalata in 3-4 ape curate si se pune la topit cu apa de rau sau de ploaie. Cand toata masa este topita fara sa dea in clocot, ceara se pune la decantat.

Reguli generale care influenteaza cantitatea si calitatea cerii extrase:
Calitatea cerii depinde: sortarea fagurilor, metodele de extractie, spalarea si inmuierea corespunzatoare a fagurilor, modul si durata topirii fagurilor, calitatea apei si a vaselor folosite, conditionarea si pastrarea ulterioara, etc.
-calitatea apei si a vaselor folosite:
In afara de calitatea apei, o importanta deosebita o prezinta calitatea materialelor din care sunt confectionate recipientele sau vasele folosite pentru incalzirea si prelucrarea cerii (decantoare, prese, vase de fiert).
Ceara se deterioreaza si isi schimba proprietatile fizico-chimice cand vine in contact cu metale ca fierul, cuprul si zincul. Ea contine 15% acizi grasi liberi care intra usor in reactie cu majoritatea metalelor si bazelor, formand compusi colorati, care imprima cerii o culoare bruna, asemanatoare ruginii (in combinatie cu cuprul ceara devine verde, iar cu zincul bruna-murdara), iar la vasele de fonta si cupru creste procentul de saponificare. Cele mai bune vase sunt cele din lemn, din ceramica, din aluminiu, vase emailate sau din otel inoxidabil. Se pot folosi si vasele cositorite dar trebuie avut in vedere ca cositorul se detaseaza treptat de pe vas, asa ca operatia de cositorire trebuie repetata.
-spalarea si inmuierea fagurilor:
Maruntirea si spalarea fagurilor in mai multe ape, pana ce apa ramane curata, are o deosebita importanta, contribuind la dizolvarea resturilor de miere, polen, excremente, coloranti organici si alte impuritati care degradeaza calitatea cerii extrase. Trebuie neaparat evitata amestecarea propolisului cu materia prima.
In afara de spalare, inmuierea fagurilor cu 2-3 zile inainte contribuie la imbibarea pana la saturare a camasilor nimfelor si a celorlalte substante neceroase existente, care in timpul topirii ar absoarbe ceara. Printr-o spalare si inmuiere corespunzatoare contribuim la sporirea randamentului de ceara extrasa. Camasile nimfelor absorb ceara ca o sugativa. Absorbtia cerii se datoreaza fenomenului de capilaritate si odata ajunse aici, particulele fine de ceara sunt retinute datorita coeziunii moleculare. Numai ceara lichida ce nu mai poate fi absorbita, picura si poate fi recoltata. Din aceasta cauza, fagurii vechi trebuie inmuiati cu multa constiinciozitate timp de 2-3 zile inainte de topire, in apa calda si dedurizata, care are o putere de inmuiere mare si dizolva mai usor substantele solubile.
Sterilizarea cerii:
Avand in vedere faptul ca sporii de loca isi pastreaza puterea contaminanta chiar si dupa 40 de ani, pentru a distruge toate formele agentului patogen, in special cele sporulate, ceara trebuie sterilizata prin metode fizice, chimice sau biologice, in conditii cu totul speciale, fiind nevoie de un echipament adecvat.
Din aceasta cauza, confectionarea fagurilor este recomandat a se face numai in unitatile specializate, confectionarea artizanala negarantand o sterilizare adecvata.

About The Author

No Comments